EVO la Sibiu

In dimineata asta plecam catre Sibiu.
Eu si Cosmin incepem un curs de canto modern cu o profesoara din Olanda.

Acum vreun an am inceput sa studiez o tehnica de canto care mi-a schimbat complet abordarea fata de reprezentatia pe scena, studiul individual, compozitia pieselor si a verusurilor, si mai ales am inteles ce inseamna sa canti sanatos. Pentru un solist rock, care isi doreste sa trasmita dinamismul si intensitatea muzicii atunci cand e pe scena, cantatul sanatos e vital. Concertele in cluburi pline de fum si ne-aerisite, lipsa pregatirii vocii inainte de a incepe, pot dauna extrem de mult, iar in timp vocea va fi afectata, iar reprezentatia solistului poate avea mult de suferit.

Consider ca este responsabilitatea solistului rock, sau de orice alt gen, sa isi cunoasca vocea si sa nu abuzeze de calitatile ei. Deasemenea consider ca pastrarea vocii in cea mai buna conditie este o obligatie fata de publicul venit sa vada concertul. O aparitie ragusita si fara vlaga nu va impresiona pe nimeni. Cel putin asta am inteles eu dupa aproape 5 ani de cantat nesanatos.

Pentru ca ne-am hotarat sa amplificam intensitatea concertelor Cosmin s-a hotarat sa urmeze cursul de canto, si sa invete sa isi foloseasca vocea. Un neajuns serios al trupelor rock, poate fi lipsa vocilor secundare. Ne-am hotarat sa folosim mai mult acest aspect in urma vizionarii unei trupe din Australia – Karnivool, pentru care vocile secundare in refrene sunt extrem de importante, iar in materialele de studio, aceste voci se trag o data cu cea principala.

Suntem foarte entuziasmati, in special pentru ca ce vom invata avem ocazia sa aplicam intr-un concert, pe 30 Iulie in Club Bohemian Flow din Sibiu alaturi de trupa Perfekkt Match.

Vom reveni in scurt timp cu poze de la concertul de Joi din Bucuresti si poze si inregistrari din Sibiu.

Pe curand,

Teodora

Prima zi din restul vietii noastre – Concert in Suburbia si The Greatest Distance

Aseara am sustinut primul concert in noua formula in Club Suburbia din Bucuresti. In deschidere au cantat trupele East Area si Kinethics.

Desi s-a adunat destul de putina lume, oamenii au adus cu ei un entuziasm incredibil. Au inconjurat scena si nu s-au mutat pana tarziu in noapte.

Am urcat pe scena crispati, nestiind ce ne asteapta si cum vor reactiona oamenii la noul material. Breakdown a fost piesa de sacrificiu si Moro (sunetistul nostru) a facut ultimele ajustari.
Ne-am acomodat foarte repede si una dupa alta piesele incepeau sa prinda forma si energie. Atmosfera a devenit din ce in ce mai tensionata iar cei din sala, in loc sa se agite in fata scenei isi blocasera privirile asupra noastra si ascultau inerti, ca la sfarsitul piesei sa explodeze in aplauze . Ne-am simtit extraodrinar. Oamenii nu se miscau doar pentru ca asa le dicta bassul…erau fascinati, ascultau, le puteam citi versurile pe buze, pulsau alaturi de noi . Au inteles ca noi venisem acolo sa le cantam, nu sa ii obosim.

Una dintre cele mai intense piese de pe noul material este The Greatest Distance, pe care o dedic la fiecare concert unei personae special care nu mai e alaturi de noi. Niciodata, insa nu specific despre cine este vorba.
The Greatest Distance este dedicata tatalui meu care a incetat din viata in Octombrie 2008. Am inceput lucrul la ea inainte ca tata sa se imbolnaveasca dar nu parea sa aibe vreo finalitate. Totusi, in momentele dinaintea mortii lui, in capul meu rasuna constant un pasaj al piesei. Ca atare, dupa ce chinul lui s-a incheiat si am putut sa ma re-intorc la repetitii, am terminat piesa.
Tatal meu a fost motivul pentru care m-am apucat de muzica, a fost omul care mi-a format dragostea pentru aceasta forma de exprimare,cel mai mare admirator al nostru si cel mai aprig inamic atunci cand la 17 ani vroiam sa plec la repetitii si el considera ca nu era cazul. L-am iubit enorm si acum, inainte de a urca pe scena imi doresc sa-l vad undeva in spatele clubului, fixandu-ma cu privirea si zambindu-mi mereu incantat indiferent cat de rau suna.

Reactiile la The Greatest Distance au fost incredibile.

Finalul concertului a acumulat toata tensiunea bassului si tobei, si toata dinamica dintre voce si chitara iar refrenul de la Freedom Rope a fost cantat de intreg publicul.

Am ajuns acasa extenuati si fericiti. A fost o seara de vara extraordinara in Bucuresti.

Ne vedem la Sibiu…

Teodora